Fotografii în trend

Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată de ce fotografiaţi, dar cred că-i sănătos să avem din când în când dilema asta. Greutatea întrebării îmbie la reflecție personală şi la reevaluarea practicilor pe care fiecare din noi le avem. Oare?

E adevărat ce vreau să comunic prin imaginile mele? Mă regăsesc în propriile mele lucrări? Am un stil bine pus la punct, care să reflecte motivaţia puternică de a crea imagini mai bune, cu o mai mare profunzime? Cât de sincer sunt de fapt? Sunt fotografi destui care fac o diferenţă cam rece între ei ca oameni şi ei ca fotografi. Aşa apar practic şi stilurile. Unii fac foarte bine fotografie turistică, alţii fotografie de modă, alţii ilustrează măiestria tehnică şi tot aşa. Şi regret de multe ori când privesc imagini foarte bune din multe puncte de vedere, dar cărora le lipseşte adâncimea. Din care spiritul creatorului s-a ascuns sau a luat-o la sănătoasa pe alte coclauri care nu au nicio legătură cu imaginea pe care o privesc. Vedeţi, oamenilor le este mai la îndemână să facă lucruri fără implicare emoţională, fără întrebări puse către ei înşişi.

Şi ştiţi de ce se întâmplă asta? Fiindcă oamenii au tendinţa să se conformeze. Adică urmează, aproape până la a copia, ce fac alţii, care au aparent mai mult succes decât ei. Am auzit de nenumărate ori expresii ca: „Imaginea asta trebuie s-o fac şi eu.”, „Am mai bifat un loc. Trebuie încercat în altă parte.” – clasic pentru fotografia de peisaj, „Nu ştiu ce să fac, nu-mi iese cum i-a ieşit lui.” Şi nu doar din partea unor fotografi care sunt la început. E ca şi cum fotograful ar trebui să urmeze un trend, să urce rapid o scară care să-i asigure popularitatea şi succesul imediat. E la fel ca obsesia pentru partea tehnică a fotografiei. Cumpărând mai mult, schimbând mereu aparatul, nu faci altceva decât să întreţii un viciu. N-o să devii în veci un fotograf mai bun. De-aia trebuie să te opreşti la un moment dat şi să încerci să afli încotro te îndrepţi. Am şi eu temerile astea, mai ales de când am început să organizez turele foto. O mare parte din energie se duce către învăţarea celor care participă, lucru onorabil de altfel şi care mă motivează la fel de mult ca fotografia în sine, dar şi către grija că trebuie să am aceleaşi practici pe care le au cei din domeniu: poze de making-of, colaborări cu distribuitorii de echipament şi tot felul de strategii de marketing care fie vorba între noi, la fotografii mari din afară nu prea se practică. Şi ştiţi de ce? Fiindcă oameni ca Bruce Percy, spre exemplu, care e unul din fotografii mari de peisaj din Europa, sunt mai preocupaţi de a deveni mai buni ca fotografi decât să se vândă. Sunt mai interesaţi de a-şi construi mereu o viziune mai puternică, de a scrie despre lucrurile care contează cu adevărat în fotografie. Ei inspiră prin ceea ce sunt, adică oameni pentru care fotografia este un mod de cunoaştere, nu prin ceea ce le dictează trendurile şi industria fotografică că ar trebui să fie. Dacă n-am spus asta de cel puţin cinci ori pe blog… Ştiu că-i greu să părăseşti cercurile vicioase şi să-ţi dai seama când te păcăleşti, ştiu că marketingul e un rău necesar şi ştiu că arta trebuie împărtăşită, iar artistul trebuie să se facă cunoscut, să fie sus pe val. Ştiu despre toate astea, fiindcă şi eu le fac. Dar dacă ne-am opri din când în când, pentru o clipă, şi ne-am pune câteva întrebări simple, lucrurile ar sta puţin diferit. Energia creativă s-ar orienta mai mult într-o direcţie a noastră.

Avem o comunitate fotografică absolut extraordinară aici, în România. Sunt atâţia oameni de la care putem foarte uşor să luăm exemplu în fiecare zi. Nu-i de datoria mea să vă spun care-s. Căutaţi-i doar pe cei care muncesc şi pun preţ pe calitate, pe cei care se provoacă mereu. Îi descoperiţi voi până la urmă dacă trataţi pasiunea asta cu sinceritate şi cu simţul celui care aşează munca înainte de toate. Puneţi-vă mereu întrebări şi folosiţi-vă de fotografiile altora ca să găsiţi propriile adevăruri. Fotografia ţine de atitudine, nu de trenduri. Şi-aşa o să vă descoperiţi şi pe voi, prin fotografie.

Aşa. Acum să vă zic de-un proiect fotografic pe care l-am demarat de anul trecut. Din 5 august până în 16 septembrie o să plecăm în Islanda. Toţi fotografii merg acolo, nu-i aşa? Asta ca să contrazic ce-am scris mai sus. Şi eu pic în capcană. Mi-am dorit însă dintotdeauna să văd insula asta. Şi-am stat şi m-am gândit cum ar fi mai fain s-o văd. Şi-am hotărât că cel mai fain ar fi să fie greu. Fiindcă greul te schimbă şi te face să suferi. Nu ştiu de ce şi-ar dori cineva să sufere în vacanţă… Aşa că, odată aterizaţi pe insulă, o să pedalăm până nu mai putem. Sau până o înconjurăm. Planul iniţial era să pedalăm până acolo, dar nu e destul timp. Vă spun asta, fiindcă peste vreo două-trei luni o să lansăm o campanie de strângere de fonduri pentru banii de mâncare. Suferinţa costă, ca să vezi. În schimb, o să oferim imagini din călătorie sub diferite forme, în funcţie de suma donată: printuri de diferite dimensiuni şi tablouri. Şi vă mai spun asta, fiindcă deşi Islanda e o ţară pe cât de specială, pe atât de fotografiată (pe bune dreptate, la urma urmei), noi ne-am hotărât s-o experimentăm mai cu încetinitorul. De data asta contează mai mult drumul în sine până la locurile alea frumoase. Şi cred că un drum de felul ăsta o să mă înveţe mai multe şi despre cum trebuie abordată în general fotografia. Deşi ştiu precis că numai de fotografie n-o să-mi ardă când o să se strice vremea, iar noi o să fim undeva, în pustiu şi ploaie. Şi-o să fiu atunci nevoit să păşesc pe teritorii necunoscute, să mă motivez cumva să fac imagini, să filmez, să scriu. Şi-ntre toate astea să pedalez. Abia aştept să scap printre dinţi cuvinte nepotrivite la adresa vremii. Vă mai ţin la curent despre cum evoluează lucrurile. Să fiţi sănătoşi şi să faceţi sport.

E greu pe drumul tău

E greu pe drumul tău

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Fotografii în trend

  1. Bogdan Tache zice:

    Corect. Foarte multi fotografiaza in trend si nu dupa cum simt. E ca in moda. Ne trezim saptamana/ luna/ anul asta, studiem „ce se poarta” si ne integram si noi in turma. E mai simplu decat sa ne razvratim si sa fim noi insine, altfel decat turma….
    Si e mult mai safe!

  2. Dan Groza zice:

    Bravo pentru ideea cu Islanda. Este venita la timpul potrivit.
    „Saracia este zid de piatra iar bogatia este gard de nuiele”.

  3. licorn zice:

    Clar si frumos spus, ati facut o sinteza limpede a unor aspecte profunde si complexe, pe care cineva dinafara artei fotografice greu le-ar putea observa, decela si numi. Eu nu sint fotograf, visez sa fac fotografie, dar nu pentru trend, nu pentru faima, da, imi doresc sa fie apreciata, dar la modul de a fi in stare sa transmit gindul, ideea, metafora pe care le simt in momentul cind fac fotografia, si care mi se par extrem de importante .
    Nu am stiut ca se fac fotografii in trend, ca se “copiaza” idei, sau concepte….ca se diferentiaza clar uneori fotograful de omul care il “poarta”, ca e asa o lipsa de profunzime intr-o gramada de aspecte, ca se alearga dupa perfectiune tehnica , dupa rigori…mie imi sint indiferente multe din lucrurile astea si n-as vrea ca vre-un curs de foto sa imi “mute” atentia vreodata de la felul cum simt sa fac eu lucrurile la un fel care e “corect” sau unanim acceptat.
    Inteleg nevoia de apreciere, inteleg o oarecare nesiguranta in ceea ce priveste propria munca a tuturor, dar nu inteleg sa-ti lasi sinele laoparte cind faci asta…decit daca nu vrei sa te exprime, si faci un altfel de demers…comercial, tehnic…, experimental,…sau orice altceva ar mai fi de luat in calcul.
    Din acest punct de vedere , felicitari pentru Dorin Bofan, si pornind de la el, voi cauta repere autentice, profunde, sincere in cautarile mele in lumea fotografiei, cu pasi mici….pina voi intelege si simti firesc valoarea si trairea reala in aceasta zona.
    Multumesc Dorin pentru sinceritatea demersului si a faptului ca ai exprimat ceea ce simti, asumat, cu sensibilitate si verticalitate. Pentru mine e foarte relevant ceea ce ai numit si descris, si mai ales e foarte incurajator.
    Cind ma voi apuca de asta si eu, am sa fiu cu tot dragul un discipol al tau, si cred ca ma vei indrepta cu sinceritate , acolo unde vei gasi ceva de spus.
    Felicitari si multumiri! 🙂

  4. boreal2007 zice:

    Salutare,

    Dorine, spre rușinea mea, trebuie să recunosc că nu am mai intrat de ceva vreme pe blogul tău. Uitându-mă la data la care ai postat articolul, 24 februarie, adică tocmai atunci când Dragobetele sărută fetele, brr, cred că era mai nimerit dacă ai fi abordat o temă de genul „Femeia în fotografia de peisaj”! Apropo, există vreo reprezentantă a sexului frumos, renumită-n fotografia de peisaj, care ți-a atras atenția?

    Iha, pentru excursia din Islanda, că te simpatizez, donez o conservă de pește (știu că pe acele meleaguri se cam simte lipsa lui:))

    Toate cele bune și „mers întins”,
    Cristi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s