Instrumente la îndemâna oricui II

V-am povestit acum ceva timp, demult recunosc, despre un set de instrumente indispensabile pentru fotograf. Ziceam ceva de tehnică, de estetică şi de editare. Sunt multe instrumente de care ne folosim în fotografie şi eficienţa lor depinde în primul rând de însemnătatea personală a imaginilor pe care le realizăm. Dacă fotografia nu ar fi mijloc de comunicare şi expresie pentru idei, gânduri şi sentimente, atunci aş alege să-mi ocup timpul cu altceva. Impresiile despre lumea care mă înconjoară, felul meu de a fi, cu bune şi cu rele, e acolo, în fiecare cadru. Aşa încât trebuie, în primul rând, să fiu un bun observator al mediului şi al sinelui. Apoi am nevoie să simplific, să rezolv cumva complexităţile întâlnirilor mele. Fiindcă simplitatea înseamnă claritate a viziunii. Pentru ca după un timp să-mi dau seama că fotografia e un experiment, o înşiruire de erori care mă ajută să descopăr ceva, să-mi creez puncte noi de referinţă în cunoaştere.

Nu cred că mai este nevoie să spun că a vedea este în sine un dar de care ne folosim inconştient în fiecare zi. Şi la fel de evident este că noi, fotografii, vedem altfel. În funcţie de genul fotografic pe care-l practicăm, ne obişnuim vederea cu anumite alăturări de elemente, cu situaţii, cu diferite tipuri de lumină şi tot aşa. Suntem observatori, iar calitatea de a observa este poate cel mai important instrument la îndemâna noastră. Când observăm, avem o implicare atât emoţională, cât şi cognitivă faţă de subiecte. Toată treaba se desfăşoară inconştient şi foarte repede, dar e o reacţie dezvoltată în timp. Din spiritul de observaţie antrenat se nasc de fapt imaginile frumoase şi explicat pe larg înseamnă:

  • a recunoaşte momentul şi alăturarea de elemente care-l evidenţiază, fie că ne referim la obiecte, culori sau diferenţe de contrast;
  • a traduce momentul într-o imagine autentică stării de fapt şi emoţionale în care ne aflăm.

Poate că n-are rost să vă zic că fotografiile nu se produc singure, dar vă zic totuşi că şansele de a face fotografii bune cresc odată cu motivaţia noastră de a ieşi din casă. Cei mai buni fotografi sunt aceia care petrec cel mai mult timp pe teren. Acolo te întâlneşti cu subiectele, acolo o dai în bară, acolo înveţi. Despre tine şi despre ceea ce îţi place să fotografiezi. E atât de evident, încât nu mai insist.

La urma urmei, cât de greu o fi să simplifici un cadru până rămâi cu esenţa? Natura nu-i un studio din păcate. Însă simplificarea conduce de cele mai multe ori la reprezentări a ceea ce nu se află propriu-zis în faţa noastră, adică la interpretări personale. Simplificând, fotografiem o scenă care nu există decât pentru noi. Când privim, percepem totul sau aproape totul din câmpul vizual ca ceea ce este, obiectiv. Când privim selectiv, când alegem să excludem anumite porţiuni şi elemente până în punctul în care nu mai este nimic de scos, atunci percepem lucrurile ca altceva decât ceea ce sunt (Minor White a zis-o, nu eu). De aceea, simplificarea ar putea fi cea mai eficientă formă de interpretare a unei scene. Un alt lucru important care se întâmplă este că găsim adesea elementul sau situaţia care se opune caracterului obişnuit al scenei observate. Adică ceva-ul prin care imaginea devine formă personală de expresie. Cele mai bune fotografii sunt simple.

Continuând, ajungem într-un punct în care ne simțim confortabil cu rețetele pe care le descoperim. Sau credem că le descoperim, fiindcă majoritatea, dacă nu chiar toate, deja există. Problema este că satisfacția asta a reușitei sigure, bazată pe o formulă testată în imagini anterioare, tinde să subjuge spiritul de observație. Cheia dezvoltării felului în care privim este noutatea, mai precis a vedea dintr-o perspectivă diferită ceea ce ne place să fotografiem. Fotografia este de fapt un experiment personal continuu, iar caracterul ei autentic stă și în încercarea de a pătrunde mai adânc în propriile convingeri și chiar de a le sfida. O să eșuăm de multe ori până la un rezultat mulţumitor. Însă e doar o chestiune de timp până venim cu ceva nou şi reprezentativ pentru cum suntem la momentul respectiv. Sau cum am putea fi, fiindcă imaginile idealizează adesea condiţia fotografului.

Aşa cum scriitorii îşi exprimă ideile în cuvinte, așa și fotografii își exprimă ideile în imagini. Textele pot să aibă profunzime sau să fie nimic mai mult decât o înșiruire neinteresantă sau neinspirată de cuvinte. E valabil și pentru imagini. Sunt imagini care nu comunică absolut nimic, altele care sunt doar drăguțe și altele care te fac să tresari, să te întrebi sau în care să te regăsești. Între fotograf, imagine și privitor se poate crea o legătură prin intermediul conceptului. Acesta poate să reflecte o realitate exterioară, dar e de-a dreptul fascinant când reflectă o realitate interioară. Imaginile sunt tot un limbaj care, așa-mi place mie să cred, explică ceea ce cuvintele nu vor putea niciodată. O imagine completă empatizează cu privitorul, iar privitorul i se destăinuie atunci când o privește. O imagine bună are un înțeles dincolo de frumusețea ei aparentă. Subiectivitatea poate înclina balanța, desigur, însă imaginile care stăruie sunt universale, sunt pentru și despre noi toți. Ilustrarea unei idei, a unei dorinţe, a unui gând sau a unei stări într-o imagine este scopul instrumentelor care definesc fotografia. Dar este şi un instrument în sine. Fiindcă o imagine bună are punct de pornire, fie că ne dăm seama sau nu, un concept.

Cam abstract ce-am spus mai sus, aşa-i? Sunt doar nişte indicii ale unor lucruri pe care fiecare trebuie să şi le descopere. Vă aparţin. Momentan nu pot să vă explic mai bine de atât. Cred însă că dacă (ne) observăm, simplificăm şi experimentăm, avem toate şansele să fim nişte fotografi buni. Măcar pentru noi înşine.

IMG_2702

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Instrumente la îndemâna oricui II

  1. Madalina zice:

    Ce frumos spus:)

  2. Mihai Oprea zice:

    Foarte bine explicat. Felicitari!

  3. Andreotti zice:

    Tare ești pe gustul și pe sufletul meu! Ca fotograf, ca imagini, ca om!
    Na, că am zis-o! 😉

  4. Marius David zice:

    Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
    Mluțumim, Dorin Bofan! Absolut admirabile și munca ta de fotograf și aventurile biciclistice. Un blog de urmărit și de re-citat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s