Slăbiciunea obişnuinţei

Pedalez în forţă prin pădure. Cred că am parcurs vreo 10 km şi simt că e cazul să fac o pauză. Iau o gură de apă şi brusc mă-ncearcă ameţeala. Aşa-i când corpul e forţat de o minte nestăpânită, ce refuză să lase să treacă o zi (eh, aici mint) fără să fi făcut ceva greu. Se face linişte. Dispare şi ţiutul din urechi, iar ochii îşi încep căutările. Ceva subtil, dar limpede se întâmplă. Trebuie să fi fost ameţeala, cea care m-a pus faţă în faţă cu evidentul unei situaţiei ciudate. Am privit pădurea asta de atâtea ori încât am dezvoltat reflexe compoziţionale. Am tot acumulat alăturări de situaţii şi elemente care mi-au atras atenţia şi pe care le-am fotografiat. Repetitiv şi inconştient. Şi stau bine pe picioare în faţa încercărilor mele de a vedea mereu din altă perspectivă. Privesc într-o tăcere interioară absolută verticalitatea trunchiurilor, petele de lumină laterală blândă ce aprind frunzele, zonele neclare, crengile interpuse, praful şi musculiţele dansând. Aud zgomote familiare, iar răcoarea pădurii îmi calmează ca de fiecare dată respiraţia. Şi totuşi parcă se repetă. Privesc la fel şi nu-mi scot din minte imagini pe care le-am mai făcut. Într-un final îmi dau seama de greşeală. Şi ce senzaţie plăcută! Îmi întorc brusc privirea către o sticlă veche care-mi tot făcea semn s-o ridic. Văd fluturii pe care am tot încercat să-i evit pe traseu (mai exact molia aceea în nouă puncte, amata phegea, care ne-a vizitat ţara). Mă apropii de ei şi-i studiez. Mai departe e o grămadă de crengi ca un adăpost din timpul rezistenţelor. Cărări şi mii de frunze fosilizate. O fantă de lumină perfect orizontală din poiana de la marginea pădurii. Iar eu eram indiferent la toată desfăşurarea de forţe din jurul meu.

Cu timpul ne formăm un stil. Avem fiecare un set de formule care funcţionează. Ne impulsionează să facem mai departe fotografii, să continuăm să descoperim lumea şi pe noi înşine. Sau nu. Căci n-o să ne dăm seama când are loc cu încetineală picajul în deprinderi. E periculos pentru oricine care născoceşte lucruri frumoase din experienţe şi talent, care creează de multe ori din nimic. Obişnuinţa este totuşi sănătoasă, căci demonstrează pasiune. E parte a vieţii noastre şi ne modelează caracterul şi felul de a percepe lumea. Faptul că facem acelaşi lucru de sute şi mii de ori până ne iese este una din calităţile fotografului. Exact, până ne iese, adică atunci când realizăm o imagine bună, dar şi diferită. Asta-i combinaţia care face înaintarea pe un drum propriu, numai al nostru, posibilă. Să copii, chiar şi pe tine însuţi, e foarte la îndemână. Să fii diferit de dragul de a fi diferit e iarăşi la îndemână (şi în afara oricărui scop). Între astea două extreme e o cale de mijloc greu de urmat. O asemuiesc cu o coardă fixată sus de tot între două stânci peste care, atunci când trecem, trăim frumuseţea descoperirii. Dar ca să facem asta, trebuie să ne obişnuim cu înălţimea, cu îngustimea corzii, cu rateurile.

Efortul ameţitor al bicicletei mi-a oferit un punct de vedere nou. Sunt tras de mânecă mereu de căutare, doar că e mai uşor să neglijez şi să mă rezum la ceea ce ştiu deja. Am stăruit atunci asupra acelei realizări subite, am privit cu alţi ochi în jur şi-am plecat. Fericit că încă pot să simt şi să observ în afara spaţiului fotografic familiar. Un declic oportun şi-am ieşit din blocaj. Nici talent, nici inspiraţie, ci doar oboseală. Şi asta-mi confirmă încă o dată că e nevoie de muncă şi-o minte deschisă pentru ca lucruri proaspete să se întâmple.

Capacitatea de a crea este de fapt o căutare necontenită, iar obişnuinţa îşi păstrează importanţa doar dacă include şi elementul descoperirii. A face imagini e un act pe cât de normal şi simplu, pe-atât de revelator de fiecare dată când declanşăm. Fotografia trebuie să ne dezvăluie mereu ceva nou şi să aducă cunoaştere.

(Cu o legătură strânsă cu articolul de mai sus, Guy Tal spunea foarte elegant în interviul pe care l-am făcut împreună acum mai bine de un an, că nimeni nu a primit premiul Nobel pentru conformare. Cât de frumos sună asta!)

Windswept bloom

Windswept bloom

PS: Îmi place ce spune doamna, îmi plac filmările din natură şi cum cade copila în zăpadă. Şi sper să fac într-o bună zi highlining.

[vimeo http://vimeo.com/57370112]
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Slăbiciunea obişnuinţei

  1. Bogdan zice:

    In sfarsit am inteles atat de bine unul din articolele tale (glumesc) incat as putea sa il rezum in doar cateva cuvinte: „trebuie sa te obisnuiesti sa descoperi”

  2. Radu zice:

    Am citit recent cartea Juliei DuBose, ca o alta expresie a stilului contemplativ pe care l-am intilnit prima oara in „The practice of contemplative photography”. Exista o paralela intre cele scrise de tine si deschiderea necesara, sentimentele la care te expui pentru a descoperii lumea dincolo de obisnuinta. Ceea ce ma face sa scriu acest comentariu este aprecierea pe care ai facut-o prin identificarea obisnuintei cu perseverenta. In mod cert obisnuinta pune o perdea peste realitate si citeodata ma intreb daca am inchis gazele inainte de a pleca de acasa sau daca am scos fierul de calcat din priza. Obisnuinta nu face decit sa alunge atentia din prezent catre ceva din trecut sau catre o plasmuire a posibilitatii si nu cred ca este nici sanatoasa, nici pasionala, fiind un recul al lumii pe care incercam sa o controlam. Repetarea, asa cum am mai scris intr-un comentariu anterior, nu este formula care duce catre ceva diferit, catre ceva original, ci doar catre interpretari, rescrieri ale aceluiasi subiect. Noul venit din el nu este decit o iluzie; pe de alta parte, odata ce repetarea ramane in urma si tace odata cu toate invatamintele memorate, atunci apare si noul, contactul direct cu realitatea, surprinderea imediatului, a clipei care moare lasind loc altei clipe. Creatia nu este rezultat al unei cautari si nici al unei munci; creatorul nu oboseste, dimpotriva, pentru ca aceasta nu are timp, nu are inceput si nici sfirsit, chiar si in intruchiparea unei clipe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s