Pe-un drum

Ultimele saptamani au fost printre cele mai frumoase din viata mea. Ma intreb uneori ce-am facut sa merit ca sufletul sa-mi fie luminat de un soare ce in toiul noptii incalzea munti, plaje si oameni curajosi ce nu conteneau sa fie uimiti in fata lui. Ma intorc fara ragaz in acele momente si totul se articuleaza pana la cel mai mic detaliu in mintea mea. Rememorez senzatia de liniste, piscaturile de tantari, sentimentul ratacirii in alt timp si spatiu printre arbori de sute de ani, palma batuta la atingerea varfului, trecerea pe limba de zapada folosind trepiedul in loc de piolet, picioarele scaldate de apa arctica, musculite executand dansuri verticale in jurul meu si parca soptindu-mi ca o sa fie bine. Da, da. Si-apoi paraul acela grabit in care era sa cad nu o data, scaldatul sub cascada, alpinistii scotieni, mirosul de alge, valurile de ploaie, bocancii mereu umezi, asprimea dulce a vantului. Si incantarea cuiva care inalta pentru prima oara un zmeu, un zmeu cu nume de albastru si-o fericire pe care imi este imposibil s-o descriu. Imi zambeste toata fiinta cand scriu randurile astea si-o sa ramana cu mine pentru totdeauna.

Dar cred ca momentele cele mai clare au fost atunci cand am simtit ca pot in sfarsit sa inspir. Ca stand intre oameni frumosi, am avut puterea sa le spun despre relatia minunata dintre suflet, natura, fotografie si magia creatiei. Am avut energia dupa 4 zile in care dormisem cel mult 8 ore, sa comunic cu oamenii asa cum n-am mai facut-o niciodata pana atunci. Sa le arat cum sunt eu de fapt. Sa nu ma ascund, sa imi destanui motivatia care sta in spatele a ceea ce fac cu atata pasiune. Imi dau seama ca ma marcheaza multe prejudecati. Si unul din sfaturile pe care am avut ocazia sa il dau si pentru care ma lupt cu indarjire, este tocmai renuntarea la prejudecata. A fi capabil sa faci asta e aproape imposibil, dar e una din piedicile principale in calea creativitatii. Poate ca nu are legatura cu experientele personale impartasite mai sus, dar de fapt legatura e mai stransa ca niciodata. Si nu ma refer la prejudecati legate de mediul fotografic, ci de noi, oameni capabili sa acceptam, sa vedem dincolo de aparente, in suflete bune, in intamplari mici, in faptul ca lumea-i speciala oricum, oricand si oriunde.

Ultimele saptamani au fost si printre cele mai triste. Mi-a spus cineva odata ca oamenii-si calca pe vise. Pe-atunci n-am fost de-acord. Dar asa-i. Oamenii chiar fac asta. Nu credeam ca lumea asta poate sa aiba atatea minuni si-atatia oameni minunati. Si sunt recunoscator ca mi-a fost dat sa vad asta. Dar stiu ca inca nu sunt pregatit sa imbratisez toate darurile astea si uneori ma vad nevoit sa renunt la ele. In mod constient si cumva rece. Poate-i o reactie inerenta la ce-a fost in trecut, la toate prejudecatile care m-au invins, la toate nedreptatile, la necunoasterea unor bucurii infinite. Dar invat si muncesc pentru asta. Si nu regret nimic. Cat despre tristete, si ea-i pana la urma inaltatoare daca-i dai voie sa te inspire si nu sa te copleseasca. Lucrurile bune vin de multe ori din suferinta si din sudoare. Si chiar m-am obisnuit cu ideea asta. Nimic nu-i intamplator si e multa magie in jur, dar daca nu facem cumva s-o prindem si s-o imbratisam, atunci nimic frumos n-o sa se intample.

Ultimele saptamani m-au invatat ca viata trebuie redusa la esenta. Iar esenta tuturor intamplarilor si oamenilor care ne ajuta sa ne cladim lumea este sinceritatea.

Sunt acum pe-un drum incert, dar minunat. Si am impresia, undeva in spatele mintii, ca nu mai este cale de intoarcere. Om trai si-om vedea. Sanatate sa fie, restul vor veni de la sine daca pastram dramul de modestie, dar si acela de incredere fata de noi insine, iar visele care dau startul pe calea unei vieti autentice, vii, intotdeauna vii. A, da. Si un pic de rabdare.

Padurea de la poalele varfului Stetind, ratacit undeva in nordul Norvegiei, e intr-adevar magica

Padurea de la poalele varfului Stetind, ratacit undeva in nordul Norvegiei, e intr-adevar magica

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Pe-un drum

  1. ultimulunicorn zice:

    Sinceritate, modestie, rabdare. Tu ai spus-o, si inca atat de frumos…
    Magie 🙂
    Te invidiez si iti multumesc in acelasi timp.

  2. Nami zice:

    E frumos si bine aici, printre cuvintele tale! E „acasa”. 🙂

  3. Roxana zice:

    Frumoasa experienta pe care ai avut-o, iar fotografia asta….. este ca si cum ai fi fost intr-un vis minunat, intr-o lume de poveste cu elfi si zine si ca un copil strengar ai „furat” o imagine minunata din acea lume de vis. Fotografia are o magie aparte pentru ca ai reusit sa vezi frumusetea acestui moment nu cu mintea ci cu inima si numai cine are o inima frumoasa vede magia locurilor. Nu am cuvinte sa descriu cit de mult imi bucura sufletul vederea acestei splendide imagini.

  4. Cosmin Stan zice:

    Foarte frumos spus Dorin 🙂 felicitari !

  5. Dorin Bofan zice:

    Va multumesc mult de tot. 🙂

  6. Chris zice:

    Right! Nimic nu-i intamplator, si fiecare ne traim propria poveste in timp ce-o scriem. Si da, magia ne inconjoara mereu! Iar tu reusesti sa surpinzi magia asta si sa ne-o arati si noua, atat de frumos. Eu iti multumesc pentru asta!

  7. Zelma Ivan zice:

    M-a emotionat cat de frumos ai scris aici. Mie mi-a facut o deosebita placere sa te cunosc , si pe voi toti. Am simtit cat de apropiat ai fost de noi si cu cata placere vorbeai cu noi. Si pentru mine excursia aceasta a fost ceva deosebit, ceva la care de mult visam, era un vis sa stau doar sa fac poze alaturi de oameni deosebiti, minunati in inima celor mai frumosi munti din Romania.
    Eu stiam cat de minunata e lumea, viata si oamenii din jurul nostru… si incerc, ma lupt sa ma opresc cat mai des din ritmul vietii sa ii vad, sa ii simt in jurul meu… sa fac loc magiei in viata mea.
    Iti multumesc ca ne-ai lasat sa re cunoastem si sper la mai multe ture impreuna !

  8. Dorin Bofan zice:

    Va multumesc din suflet, Chris si Zelma. Inseamna mult vorbele voastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s