Arta realitatii

Privesc cu ochii stransi spre fasia de lumina impietrita de la orizont. Trag puternic aer in piept in frigul apasator. Las vantul indraznet sa ma cuprinda si sa-mi treaca prin haine. Dimineata refuza trecerea timpului. Urcand cu greu, realizez durerea blanda care ma-mpresoara. Zambesc spre intuneric, spre urmele din fata mea, spre stelele care-si staruiesc sclipirile pe piscurile-nghetate. E un moment in care trecutul si viitorul inceteaza brusc. Nu mai exista dezamagire, indiferenta. Nici macar placerea amintirii. Nici macar visul pastrat viu cu multa grija si pentru care lupt cu-atata lumina. In gandul meu sunt doar cei dragi si somnul lor linistit. Timpul se-amesteca cu spatiul si eu zbor prin ele. Si realitatea ma-nalta.

Eu cred ca toti oamenii-s curajosi si ca-si pastreaza visele vii. Insa curajul e dovedit doar atunci cand visele infrunta realitatea. Asta o sa-i faca pe oamenii curajosi nefericiti in cautarile lor, desigur. Fiindca ei au indrazneala sa incerce si sa fie raniti, fiindca-s intelegatori si buni cu ceilalti chiar daca nu primesc decat indiferenta inapoi, fiindca pot sa mearga mai departe cu capul sus indiferent de cate dezamagiri trebuie lasate-n urma. La noi toti exista insa un punct in care albul si negrul se amesteca in nenumarate nuante de gri, in care idealul nostru intra-n jocul vietii cu alte idealuri si devine realitatea pe care n-am visat-o, dar pe care o traim. Si care-i intotdeauna surprinzatoare. E momentul in care acceptam si imbratisam prezentul pentru ceea ce este.

Daca avem indrazneala sa fim ceea ce visam, inseamna ca am trecut la fapte, ca ne cream propria realitate independent de ceea ce nu putem controla, independent de ceea ce doar aparent depindem. Altfel nu ramane decat un vis. Fericirea si visul se aseamana doar la start, cand se nasc in sufletul nostru sau cand ne dam seama de ele, caci poate le-am avut intotdeauna in noi. Ele in esenta sunt acelasi lucru, doar ca fericirea e reala, traita, iar visul e o inchipuire. Sunt mult prea multe variabile in drumul nostru prin viata, ca potrivirea dintre vis si fericirea reala sa fie perfect identica. Cine nu-si da seama de asta, va fi intotdeauna nefericit si va starui intr-o continua amanare dictata de teama. Dar daca ne amestecam visele noastre cu ale celorlalti, daca le impartasim si daca le lasam sa fie atinse de frumusetea imperfecta a realitatii, atunci ele o sa infloreasca, o sa se transforme si-o sa ne inalte acolo unde nici noi nu credeam ca vom ajunge.

Arta realitatii e chiar visul azvarlit din noi intr-o lume cu-atatea necunoscute. Avand curaj, simt de raspundere, modestie si increderea ca imperfectiunea lumii ascunde comori. Asa putem starui in prezent, fara sa mai regretam trecutul si fara sa mai tanjim la un viitor care oricum nu va fi asa cum ne inchipuim.

:)

🙂

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Arta realitatii

  1. ultimulunicorn zice:

    Intens! ca si imaginea capturata de tine. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s