Intuitia constienta

Fotografia e fara indoiala un act intuitiv. Nu stiu cati dintre fotografi gandesc interpretarea a ceea ce au in fata ochilor. Tot procesul se petrece la nivel subconstient si e relativ simplu.

Observam, cautam cu privirea acele elemente si legaturile dintre ele care sa ne starneasca curiozitatea si pe care le percepem ca fiind neobisnuite, frumoase sau care pur si simplu ne trezesc interesul si ne solicita atentia. Cand suntem suficient de marcati de ceea ce am observat si inevitabil am simtit, in minte se naste nevoia de a exprima observatiile si sentimentele trezite. Apare o idee despre cum am putea interpreta, despre cum am putea realiza traducerea trairilor intr-o imagine care sa releve practic raspunsul nostru la scena. Si apoi, aproape automat, mintea creeaza scenarii de posibile compozitii. Mintea cauta esteticul, eleganta si redarea cat mai veridica a sentimentului. Tot procesul acesta este pana la urma unul aproape instinctiv. E drept ca pe parcursul lui pot aparea corectii constiente rezultate in urma unei analize. Ca atunci cand vezi imaginea pe lcd-ul aparatului si iti dai seama ca orizontul e stramb (eu nu reusesc sa imi dau seama niciodata). Insa baza pe care se sprijina rezultatul final nu este altceva decat o sclipire de moment, un act subconstient. Dar daca ar fi asa, inseamna ca toti ar trebui sa realizam fotografii bune. Ei bine nu, fiindca reactiile subconstientului sunt conditionate de experiente anterioare, invatate. Subconstientul e capabil sa simplifice, sa inlature ce distrage atentia, sa modeleze estetica cadrului, sa releve relatiile creatoare de frumos dintre obiectele prezente in scena doar daca este educat. Cum il educam? Transpirand. Privind, citind, incercand, gresind, mai gresind o data si inca o data pana ne iese. Punand suflet, consumand toata energia, dar facand-o cu placere. Asa se creeaza cadrul de care avem nevoie pentru a sustine pasiunea cu rezultate valabile, interesante. Asa progresam.

Inspiratia nu tine doar de un talent nativ. Sunt intr-adevar abilitati pe care unii din noi le au, cum e capacitatea de a vedea grafic, de a abstractiza, dar nu e de-ajuns sa le avem, ele trebuie sustinute in permanenta de exercitiu si de modele care functioneaza. Nu stiu daca va mai amintiti orele de desen. Eu mi le aduc aminte fiindca era singura chestie interesanta pe care o faceam in scoala. Asta si alergaturile de la ora de sport. Profesorul meu, Doamne iarta-l, era pictor. Si cand lucram la schite, la care oricum eram un non-talent, ne punea sa facem ochii mici. In felul asta simplificam scena, reduceam totul la linii si curbe. Ahaaaa. Dintr-o data imi dadeam seama ce ineptie am putut sa desenez (cam ca imaginea de mai jos). Nimic nu se lega, nu exista nicio legatura sau continuitate intre linii. A trecut ceva timp, dar si acum fac ochii mici.

Intuitia constienta inseamna mai multe la un loc: traire, sentiment, analiza, experienta, rigoare, grija, atentie, incredere, oportunitate si sinceritate. Si ce sunt toate astea? Sunt calitati dobandite prin munca. Da, eu cred ca trebuie sa muncesti si ca sa fii sincer. Toate astea fac diferenta dintre intuitia constienta si intuitia intamplatoare.

Daca vreti sa dezvoltam subiectul, vedeti ca am o tura foto in Ceahlau. 🙂

Archaeopteryx

Archaeopteryx

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Intuitia constienta

  1. Andrea Ardelean zice:

    Prin subiectul abordat de data asta mi-ai dat „a hard time”.
    M-am dus în vizită la înțelepți ( Einstein, Jung, Osho ), intrigați la rândul lor de incapacitatea explicării incognoscibilului și m-am întors la mine mai nedumerită. După îndelungi frământări, cred că intuiția reprezintă acea voce subtilă, care-mi șoptește ceva în anumite momente, iar eu fac ochii mici, parafrazându-te, încercând să decodez mesajul. Un răspuns ivit parcă de nicăieri se conturează și știu înainte să am confirmări.
    Îți mulțumesc pentru incursiunea aceasta, pe care indirect m-ai îndemnat s-o întreprind.

    Cât despre fotografie, pentru mine ea nu este încă un act intuitiv, ci unul de detașare, cu aparatul de fotografiat în mână mă dăruiesc efemerei clipe, pe care încerc adesea cu stângăcie s-o capturez, devenind astfel mai atentă, mai vie, mai prezentă în viața mea.

  2. feri zice:

    ..ar fi placut sa dezbati impreuna cu citiva fotografi invitati ..si nu numai
    ..tema i ..ntuitia constienta ..!
    undeva la http://safari.ro/ intr-o seara ploioasa ..cu imagini ..cu un vin bun ..si foc la soba mare …!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s