N-o lasa sa moara

Cand erai copil, o voce mica din spatele mintii iti tot soptea ca tu esti special, tu esti cel menit sa faca lucrul pentru care doar tu te-ai nascut, pe care nimeni altcineva nu-l poate face. Dar ai crescut. Si incet, dar sigur, vocea mica si-a redus intensitatea pentru ca in cele din urma sa se rataceasca in negura timpului irosit in lucrurile sterse. Ai inceput sa fii serios, ai inceput sa dai de tot felul de oameni. Pe multi i-ai lasat sa se apropie de sufletul tau, dar nimeni nu te-a ajutat sa-ti regasesti vocea ratacita. Ai simtit tu insa ca ceva nu e in regula.

Mergeai pe strada si realizai ca tu, la randul tau, esti un ratacit. Si intr-o zi senina de toamna, cand adierile vantului invitau la dans frunzele sfioase, ti-ai amintit brusc. Ti-ai adus aminte de cuvintele acelea magice care te inviorau ca mangaierea unei mame: „Stii ca tu esti facut pentru asta si ca nimeni altcineva nu poate s-o faca in locul tau. Stii, nu-i asa?” Si tu raspundeai increzator in gand: „Da, desigur ca stiu.” Si incepeai sa alergi, taind cu repeziciune aerul caldut al unei toamne tarzii. Si uite, acum alergi din nou, tot asa, ca acum 20 de ani, si zambesti larg la tot ce trece pe langa tine. Frunzele si vantul alearga cu tine, fiindca ai regasit in sfarsit vocea mica care iti spune ca e timpul sa devii ceea ce esti de fapt, e timpul sa lasi la o parte orice temere, e timpul sa fii curajos, e timpul sa uiti ceea ce a fost rau. Da, ai gresit si ai facut multa lume sa sufere din cauza ta, tocmai pentru ca ti-a fost frica de tine insuti. Ti-ai tradat sinceritatea de copil. Dar nu-i nimic, te poti indrepta. Toti avem dreptul la a doua sansa. Nu e usor si trebuie sa lupti pentru asta insa. In jurul tau nu e loc de vise si de adevar si esti tras inapoi din toate partile. Dar tu trebuie sa tragi si mai tare inainte, sa scapi ca sa arati ca lucrurile in care crezi tu nu sunt uitate si ca ele chiar se vor transforma in ceva minunat care o sa-i inspire pe cei rataciti. O sa le atinga sufletul si o sa-i ajute sa regaseasca vocea mica din spatele mintii care le va sopti ca e vremea sa straluceasca. Si tu si eu, cu totii avem stralucirea licarind in inima. Hai sa n-o lasam sa moara.

Of legends and hope

Of legends and hope

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la N-o lasa sa moara

  1. andrei zice:

    Azi am descoperit blogul tau si imi plac foarte mult pozele. Inteleg perfect ce vrei sa spui, acum 3 ani am inceput cu prietena mea sa mergem pe munte si ne-am dat seama ca pana atunci nu prea traisem. Acum recuperam tot ce nu am vazut, simtit sau fotografiat cu o sete uriasa. E uimitor cum am inceput sa ne uitam la ceva si sa vedem ce armonie perfecta e intre liniile naturii si cata placere poti avea cand le capturezi intr-o poza care iti aduce sentimentul de atunci de cate ori o vezi. Keep up the good work!

  2. Bogdan zice:

    Eu zic ca ar fi bine sa te apuci sa scri 🙂
    Foarte frumos articol. N-am mai citit de mult pe un blog un articol asa fain. Bravo!

  3. Dorin Bofan zice:

    Va multumesc mult pentru comentarii.

  4. Iulian zice:

    Ai stofă de scriitor!
    Se vede că nu ai lăsat vocea aceea să se stingă,asa cum fac multi…
    Keep going this way!
    FELICITARI

  5. Iulian zice:

    Fiecare articol îmi dă noi idei,noi forte…:-)

  6. Ada zice:

    Frumos spus: „adierile vantului invitau la dans frunzele sfioase”… Toamna e anotimpul meu preferat si trebuie sa spun ca mai departe de esenta acestei postari, imi place cum ai descris acea toamna tarzie. Cred ca e important sa mergem inainte, viitorul nu poate fi atat de descurajant cat inca speranta ne bate din cand in cand pe umar, nu? 🙂

  7. bobicrisan zice:

    foarte frumoasa poza. numa ce am gasit blogul tau prin facebook prin Sorin Onisor. I love your work.

  8. ultimulunicorn zice:

    Everything has a BEGINNING, a MIDDLE, an END.
    The BEGINNING I don’t know.
    The END I don’t care.
    But the place to be is in the MIDDLE of things.
    I believe there is a moment in life, when you realize the TRUE NATURE of it all.
    It only lasts for a little while, but those who understand the meaning of it,
    and try not to forget it,
    they will never grow old / will no longer stay young…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s