Intim si abstract

Sunt destul de norocos fiindca traiesc intr-un oras mic, unde nivelul de stres in randul populatiei nu e atat de ridicat. Soferii te invita sa treci strada, vanzatorii iti zambesc in magazine, lumea e in general civilizata. Si da, acest oras e in Romania. Si mai am noroc ca la cateva minute de mers pe jos de blocul in care locuiesc curge un rau pe ale carui maluri inca se regasesc elemente naturale bine definite. E drept, peisajul e in general dezolant, iar semnele antropice predomina, dar incerc sa le evit cat mai mult cu putinta atunci cand fotografiez (creatiile omului si noi oamenii suntem inca departe de perfectiunea naturii care ne inconjoara si care ne permite inca sa traim). Tocmai de aceea, am incercat sa imi indrept privirea catre detalii, catre sectiuni din peisaj unde predomina naturalul, unde exista de multe ori o frumusete nebanuita. Nici nu imi imaginam cate lucruri uimitoare puteam sa descopar. E greu insa sa te bucuri de ele cand in jurul tau ai numai elemente potrivnice (ex.: boschetari care iti cer bani sau tigari ca sa iti permita sa fotografiezi in zona 🙂 ), dar e o chestiune de adaptabilitate pana la urma si de a iesi din zona de confort, caracteristici pe care orice fotograf al naturii, fie el peisagist sau de wildlife, trebuie sa le aiba.

Micro space

Micro space

Situatia asta m-a ajutat sa dezvolt o latura a fotografiei pe care atunci cand ma aflam in munti, in zone salbatice, o neglijam adesea. Peisajul intim si de multe ori abstract iese cumva din tipare, dar iti poate oferi perspective noi, te poate provoca mai mult. Astfel de cadre trebuie cautate indelung, privirea trebuie exersata mai mult pentru a vedea dincolo de evident. Incercarile esuate sunt mai numeroase atunci cand incerci sa vezi altfel. Insa de multe ori conectarea la ceea ce te inconjoara este mult mai profunda, are o insemnatate mult mai mare. Pentru mine astfel de imagini au ajuns sa conteze cel putin la fel de mult ca un peisaj clasic. Pentru privitori insa, pentru cei care nu au fost acolo, cadrele intime si cele abstracte restrictioneaza cumva posibilitatea experimentarii acelor momente asa cum le-ai simtit tu cand ai realizat imaginea. Sentimentele trezite au adesea alta insemnatate, tocmai fiindca un astfel de peisaj lasa foarte mult loc de interpretare. Eu vad asta ca pe un lucru foarte bun. Cred ca privitorul, daca este atras de o imagine anume, simte asta fiindca o parte a lui se regaseste in ceea ce vede, iar peisajele care ies din tipare ii dau o libertate mult mare in a gasi sensul imaginii, insemnatatea ei. Il provoaca, il intriga, ii trezesc curiozitatea, pentru ca in final sa vada exact ceea ce vrea. Rezultatul interpretarii lui poate sa il atraga foarte mult de imagine sau deloc. Din experienta pot sa spun ca nu prea este cale de mijloc si asta devine cu atat mai evident cu cat gradul de abstractizare al scenei este mai mare.

Melancholy

Melancholy

Marele avantaj al peisajelor intime si abstracte este ca pot fi facute oriunde. Nu trebuie sa parcurgi sute de kilometri cu masina sau zeci de kilometri pe poteci de munte ca sa realizezi asa ceva. Poti sa faci asta chiar langa casa sau si mai bine, pentru cei carora nu le place sa stea prea mult pe afara, chiar in casa. 🙂 Totul e sa lasi in urma prejudecatile, regulile, sa incerci sa vezi lucrurile diferit, dintr-o alta perspectiva. Si e imposibil ca mai devreme sau mai tarziu rezultatele sau nu apara. Cheia e in a experimenta si asta depinde doar de cel care tine aparatul in mana. Stiu ca nu aveti nevoie de sfaturi, mai ales daca vorbim de imagini pe care le intelege fiecare cum vrea, dar sunt cateva directii care pentru mine functioneaza de obicei si ma ajuta sa identific mai usor acea eleganta a abstractului. Primul lucru pe care il fac de multe ori, si cel mai logic, este sa ma aproprii de subiect, fie fizic, fie folosind un tele si fac asta incercand sa ignor cerul, sa nu il includ in compozitie. Apoi incep sa caut. Caut tipare, texturi, linii care converg intr-un punct sau sunt paralele, caut elemente care rup armonia unei texturi si care ies in evidenta sau elemente care se opun prin forma, culoare si capacitatea de a reflecta lumina. Si posibilitatile de a gasi asa ceva in natura sunt practic nelimitate. Potrivirea unui astfel de subiect cu o lumina interesanta nu e obligatorie, fiindca el poate fi suficient de puternic si de unul singur, dar daca reusiti asta, atunci cadrul va fi cu adevarat special. Mie inca nu prea imi iese.

Amplitude

Amplitude

Eu sper sa va ajute cele cateva idei de mai sus si sa gasiti bucurie in cautarea cadrelor mai putin evidente. Daca aveti o parere, o idee sau un sfat despre interpretarile intime si abstracte ale naturii si vreti sa le impartasiti, v-as fi recunoscator.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Intim si abstract

  1. szabo zsolt andras zice:

    foarte bine zis. eu am experiente asemanatoare cu fotografia macro: e la indemana chiar si acasa sau peste tot, e mare provocare sa realizezi un cadru reusit, si latitudinea de interpretare pentru privitor e mai mare. pentru mine insa, satisfactia ce imi da, e foarte departe de ceea ce simt la fotografii montane. nu e vorba de calitatea imaginilor, ci de satisfactie.

    si ganduri asemanatoare imi vin in minte cand compar potentialul fotografic ( din pdv. al peisajelor) din Carpatii nostri cu de ex. Alpii sau cu Pacific Northwest din America. diferentele sunt foarte mari. e mai usor sa fotografiezi acolo afara, unde peisajul e mult mai spectaculos, aici insa trebuie sa ai mult mai mare concentratie si creativitate sa reusesti o imagine comparabila cu cele facute acolo. in acest caz insa, simt o satisfactie mai mare la fotografiile facute aici.

    • Dorin Bofan zice:

      Multumesc de comentariu, Zsolt. Da, cand vine vorba de peisajele noastre e mult mai dificil, dar cautarea asta continua a noastra, a fotografilor peisagisti, face lucrurile mult mai frumoase si mai provocatoare.

  2. szabo zsolt andras zice:

    cat despre fotografiile tale, toate 3 prezentate sunt exceptionale, si intr-adevar au valoare asemanatoare cu peisajele tale. pe de alta parte, pe site am mai vazut cateva din acest gen care nu se ridica la nivelul tau ( cel putin, din punctul meu de vedere).

  3. VladimirC zice:

    Fotografiile sunt foarte bune şi ilustrează peisajele în intimitatea lor, aşa cum spui şi tu. Un zoom imagistic şi cognitiv care împinge fotografiile în afara banalului. Macro mi se pare o încadrare mult prea îndepărtată de orice demers artistic, mai ales într-o lume a postmodernismului.

    Paradoxal este faptul că cu cât pătrunzi mai adânc în detaliu cu atăt mai mult te depărtezi de realitatea imediată.

  4. Moise Eduard zice:

    Am dat pur intamplator de blogul, iar apoi de site-ul tau. iti admiram peisajele, gandindu-ma in acelasi timp la aparatura (5d mark II, dupa mine). Au trecut cateva minute bune si dau si de pagina in care prezinti printre altele si echipamentul. Cand am vazut ca body-ul e la fel ca al meu, am crezut ca e o gluma. Fotografiile tale au crescut si mai mult in ochii mei. Felicitari pentru tot ce faci, domnule!

  5. Ada zice:

    Ma simt nerabdatoare sa subscriu, sa confirm faptul ca da, acest oras in care iti duci existenta se afla in Romania. Oamenii de acolo si atmosfera sociala in sine sunt deosebite. Acolo se traieste fara graba, existentele nu sunt doar siluete vii.
    Tu nu declansezi pur si simplu aparatul foto, tu fotografiezi simtind, traind. Un big LIKE pentru fotografia cu frunza in zapada.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s