Artist sau fotograf

„Nimeni nu are dreptul sa impuna altor oameni ce sa perceapa sau sa creeze, ci toti ar trebui incurajati sa isi dezvaluie propriile convingeri, emotii si sa aiba incredere in propriul spirit creativ.” – Ansel Adams

E de fapt o intrebare pe care mi-am tot pus-o si la care am gasit pana la urma raspuns: nici una, nici alta. Dar acum macar stiu spre ce tind.

Ne folosim ochii ca sa vedem, ne folosim urechile ca sa auzim, ne folosim sufletul ca sa fim bucurosi sau tristi. Si o facem inevitabil, instinctiv, fara sa ne gandim la asta. Dar de fiecare data exista insa un anumit grad de subiectivitate in felul in care interpretam stimulii externi. Si imi place sa cred ca subiectivitatea asta e unica pentru fiecare din noi. Ne folosim toate simturile de care dispunem, stiute sau nestiute, ca sa interpretam ceea se desfasoara in fata noastra. Si mai mult ca oriunde, cred ca asta se aplica in ceea ce vedem si in cele din urma in ceea ce fotografiem.

Plecand de la impresia pe care o avem despre un loc pe care vrem sa il surprindem in imagini si pana la felul in care compunem cadrul si decidem sa il procesam, totul e interpretabil, subiectiv. Si atunci imi apare intrebarea in minte: Care e diferenta dintre un fotograf si un artist? O sa incerc si un raspuns. Fotograful vede limitele, artistul nu. Artistul creeaza folosindu-si toate simturile, creeaza cu sufletul si mai putin cu mintea. Creatia reflecta sufletul sau, sentimentele lui sunt transpuse in rezultatul final, viziunea lui asupra lumii isi pune amprenta pe creatie intr-un mod pe cat de unic si de evident, pe atat de imposibil de definit in simple cuvinte. Si sunt sigur ca cei mai multi dintre noi, cei care fotografiaza, tindem spre calitatea de artist, fie ca ne dam seama de asta sau nu.

Si exact ca un pictor cu ale sale acuarele, panza si sevalet si noi, la inceput fotografi, avem la dispozitie un aparat, obiective, filtre, programe de procesare a imaginilor. Toate sunt insa niste instrumente si depinde doar de noi cum le folosim pentru a realiza operele de arta. Cel mai important lucru este sa nu ne lasam la indemana lor atunci cand creem, ci sa detinem noi controlul, sa le ghidam cu spiritul creativ din noi catre reflexiile acestuia in lumea exterioara, adica imaginile noastre. Si atunci vom deveni artisti. Drumul e lung si greu pana acolo. O sa fie plin de frustrari, nereusite, o dorinta puternica de a renunta, apoi de mici impliniri, care vor deveni din ce in ce mai dese si mai mari, ajungand in cele din urma sa ne faca viata un pic mai frumoasa, sa ne inconjoare de oameni care ne seamana si sa ne ofere intamplari de neuitat. Si poate imaginile pe care le realizam o sa faca macar pentru o secunda pe cineva, o persoana pe care nu am vazut-o in viata noastra, putin mai fericita. Si atunci scopul este atins.

Poate sa va placa sau nu, dar fotografia este arta si cei care o fac, artisti. Toti cei care iubesc sincer fotografia trebuie sa reduca la tacere vocile din jur si sa isi asculte doar vocea interioara. Lasati-va purtati de spiritul creativ care exista in fiecare din noi. Cred cu tarie ca asta e unul din rosturile noastre pe lume.

Daca aveti vreo parere legata de ce am scris mai sus, m-as bucura sa o aud. Puteti lasa mai jos un comentariu. Lumina buna sa aveti!

Edge of the city

Edge of the city

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Artist sau fotograf

  1. camytzi zice:

    Da, trebuie sa reduca la tacere vocile din jur, dar atunci ar trebui sa le reduca pe toate. Hai sa luam cazul unor poze facute total aiurea: fara focus, fara compozitie, fara subiect, fara nimic nimic. Omul respectiv le posteaza undeva pentru a primi o critica (pozitiva sau negativa), da? Bun, la un moment dat incep sa curga criticile, printre care vor fi si negative, venite probabil si de la fotografi buni. Insa cand vezi ca cel care a facut poza incepe sa se lege de criticile respective si sa se faca pe el insusi artist iar pe restul prosti (si evident, artisti vor mai fi si cei care l-au ridicat in slavi), atunci chestia cu vocile dispare. Da, daca el considera ca nu are nevoie de sfaturi, atunci ar trebui sa nu mai posteze pentru critica, asa „inchizand” undeva si vocile din jur.
    De aia tind sa spun ca da, ceea ce zici tu e ideal, insa pana la acel stadiu este nevoie de urechi deschise si de voci, pentru a-l ajuta pe fotograf sa ajunga mai bun.
    Sper ca am reusit sa ma exprim cat se poate de clar :))
    * exemplul dat mai sus din pacate este cat se poate de real (am urmarit cu amaraciune astfel de discutii)

    • Dorin Bofan zice:

      Da, sunt de acord cu tine. In cazuri din acestea arta trebuie sa se confunde si cu notiunea de bun simt. Daca vrei sa te dezvolti trebuie sa fii capabil sa inveti din propriile greseli si sa selectezi criticile (daca sunt). Ca si exemplu concret, trebuie sa recunosc ca sunt destul de distant de forumurile romanesti, care nu ofera foarte multe in ceea ce priveste critica constructiva si le folosesc aproape strict pentru a-mi promova munca. Suna si poate este egoist. Mi-ar placea mult sa ma pot implica activ, sa ofer si sa primesc sfaturi de la numerosii fotografi buni de la noi, dar lucrul asta este inca greu de atins. Tocmai de aceea mi-am indreptat atentia catre comunitatea Nature Photographers de unde am invatat foarte multe despre propriile lucrari si unde am vazut cum fotografia este perceputa indubitabil ca arta. Cand ma aflu acolo, e ca si cum as fi intr-un orasel de munte din Elvetia, daca ajuta cu ceva comparatia asta. 🙂

  2. Sunt de acord cu camitzy, exista multi fotografi care posteaza fotografii slabe, si cand le comentezi, el te face prost si zice ca el exact asa a vrut sa faca, critica ar trebui sa fie cat mai obiectiva ca cei care vor, sa poata invata din ele. Critica subiectiva trebuie selectata cu grija, si nici asa nu intotdeauna reflecta adevarul.
    Iar cu siteurile romane de foto aceeasi opinie. Nu sunt membru la niciun site, dar vad ca ce fac ei acolo, totul e bazat pe cunostinta. Degeaba ai fotografii de 11(din 10) si nu te cunoaste nimeni nu vei avea punctajul pe care celalalt (cunoscut, si ma refer aici la prieteni mai intai) are cu o fotografie slaba.
    Pentru critica si punctaj mai obiectiv si eu „folosesc” photo.net. Nici acolo nu este lumea obiectiva 100%, dar acolo desi nu ma cunoaste nimeni primesc cateva critice obiective, care ma ajuta foarte mult, eu fiind incepator.

    Spor la fotografiat, si lumina buna!!

  3. Gabriel Dicu zice:

    Fotograf sau artist ? O intrebare si grea si usoara; as incerca sa reformulez intrebarea spunand ca orice „persoana de talent care lucreaza in mod creator intr-un domeniu al artei” poate fi considerat artist iar fotografia este si ea o arta, cred ca as fi spus fotograf sau „pozar” dar pana la urma in linii mari tot la acelasi lucru m-as fi referit, incepand de la prima miscare pentru a realiza o fotografie ne folosim numai de unelte ( aparat, trepied, filtre, calculator, rucsac, etc. ) care ne ajuta sa ne exprimam parerile si viziunile, din momentul in care am facut primul pas in aceasta arta suntem precum niste copii care au mereu de invatat cate ceva, pentru a putea transmite mai departe un mesaj trebuie mai intai sa invatam sa „vorbim”. Foarte bine transpuse versurile de la inceput, fiecare trebuie lasat sa isi dea singur seama de ceea ce doreste sa realizeze in arta. Un bun povestitot este totodata si un bun ascultator, indepartarea vocilor din jur este o idee buna numai daca exista mai multe in acelasi cap, in rest sunt o mana de ajutor, depinde cine o da si cum o da. Situatia cu forumurile sau site-urile de profil din tara este jalnica dar nu in totalitate, sunt convins ca exista totusi locuri si persoane care sunt apreciate pentru ceea ce fac si ceea ce scriu, si ce daca nu primesti o apreciere de la toate persoanele respective de obicei lucrurile rele nu vin niciodata singure si la fel si cele bune, trebuie sa stii ce sa alegi.

    • Dorin Bofan zice:

      Gabriel, iti dau dreptate. Termenii sunt intr-adevar simbolici si imi place ce ai zis de actul invatarii. Cand vine vorba de ajutor, e foarte corect sa-i ascultam pe cei din jurul nostru, insa actul creativ trebuie sa se produca plecand de la vocea proprie. Cred ca toate operele originale, creative se sprijina pe experienta acumulata in timp si de aici, pe vocile care ne ajuta sa progresam. Fundamentul e aproape inevitabil creat de altii, totul e sa-l folosim pentru a exprima propriile conceptii.

  4. Gabriel Dicu zice:

    Fiecare vrea sa fie unic in felul lui, sau cel putin asa ar fi normal, trebuie sa fim originali sa ne inventam pe noi insine dar acest lucru este putin mai greu de deslusit, in functie de nivelul de devotament al fiecaruia. In prima „etapa” vreau sa incerc toate lucrurile legate de fotografie, nu imi dau seama de la inceput in ce directie vreau sa merg, astfel experimentez o groaza de lucruri, cunosc oameni noi ( si buni si mai putin buni ) incerc lucruri care inainte erau „tabu” iar daca am noroc dupa o perioada imi dau seama in ce directie vreau sa merg si apoi imi canalizez toate resursele catre acea directie, fara sa ma gandesc la aceste lucruri si sa deliberez in mod voit.
    Dupa o perioada, in general 1 an, incerc sa fac o retrospectiva la ceea ce s-a intamplat de la inceputul anului si ceea ce se intampla acuma, imi dau seama ca se contureaza ceva si incerc sa imi impun noi obiective pe noul an. Cam asa se intampla la mine!

    • Dorin Bofan zice:

      E o directie buna cred, mai ales partea cu retrospectiva si obiectivele. E ceva ce incerc si eu sa fac. La mine inceputurile s-au legat invariabil de dragostea pentru natura si calatorii si acum pot sa spun cu sinceritate ca pur si simplu nu pot sa fotografiez altceva. Doar cand sunt acolo intru in modul de fotografiere si imi place cu adevarat sa fac asta. In rest, si daca sunt rugat de cineva, refuz si daca chiar trebuie sa fac cateva cadre, ma plictisesc, mi se face somn si uneori incepe sa ma doara capul. Asta doar in primele 5 minute. 🙂

  5. Ina zice:

    Imaginea de mai sus e din Piatra Neamt? Imi aduce aminte de malul Bistritei, vazut de pe podul de la Caprioara. De oriunde ar fi , prelucrarea este reusita , reflecta o stare de spirit pe care o cunosc. Da, fiecare trebuie incurajat sa aiba propriile perceptii, convingeri si incredere in spiritul creativ. Face parte din procesul educatiei si al evolutiei , dar trebuie ghidat in limitele esteticului. De aceea trebuie sa aiba ochii , dar si mintea larg deschise. Da, fotografia este o arta,o arta grafica, implica cunostinte, implica perceptii, implica imaginatie, intuitie ,inteligenta creatoare dar si estetica. Daca o practici la acest nivel si daca rezultatul creatiei tale are valoare estetica, atunci esti un artist. Artist fotograf. Obiectul creatiei tale starneste o emotie puternica in mintea si sufletul celui care il priveste. Si daca si dainuie ,si mai ales in memoria colectiva a publicului consumator al artei fotografice , cu atat mai mult. Fotograful, inteles in sensul exprimat pana acum, nu se deosebeste cu nimic de alt artist, muzician, pictor, actor etc.,fie el amator sau profesionist. De ce sa vada limite? Actul creatiei nu are limite. Acum , despre purtatorul de aparat foto la gat, si despre pozele cu pretentii artistice afisate pe diverse site-uri poate vom vorbi altadata .

    • Dorin Bofan zice:

      Ina, multumesc mult de comentariu. Imaginea e facuta in Targu Mures, la marginea orasului, iar apa care se vede e raul Mures. Da, ai dreptate, seamana cu malurile Bistritei. Fiind din Piatra Neamt, e una din ipostazele care mi-au ramas in minte, dar pe care am imortalizat-o in alta parte. Ca sa stii si cateva detalii tehnice, e vorba de o expunere de 3 minute, iar lumina rezultata provine de la luminile orasului reflectate de zapada de pe copaci si de nori. Sunt foarte frumoase vorbele tale si iti dau intru totul dreptate. Ai reusit in cateva cuvinte sa dai o definitie completa, zic eu, a fotografiei ca arta si a fotografului ca artist. Cat despre termeni, ei sunt simbolici, folositi mai degraba la sensul figurat.

  6. szabo zsolt andras zice:

    foarte bine zis, Dorin. 100% corect. in teorie cel putin. Camytzi are dreptate de asemenea, si eu am intalnit multe din asta, badorgood-ul de ex. e plin de asa ceva. in aceste cazuri insa fotografiile vorbesc si demasca lucrurile.
    in acest drum intre fotograf si artist as dori sa mentin importanta talentului, ce nu se gaseste la toata lumea. de asemenea, se poate intampla si invers, sunt la care harnicia lipsetse, talentul fiind dat.

    • Dorin Bofan zice:

      Da Zsolt, talentul e foarte important, dar pentru mine cel putin, munca care il sustine e cu mult mai importanta decat orice altceva. Talentul e indiciul care iti spune ca s-ar putea sa fii bun, ca ai perspectiva, dar doar cu multa munca poti sa dovedesti intr-adevar ceva. Orice abilitate trebuie antrenata si intr-o oarecare masura poate fi invatata. Multumesc mult, e foarte de ajutor comentariul tau, fiindca ai punctat ceva ce omisesem.

  7. ggl zice:

    Fotografia nu este artă, ci meşteşug. La fel ca şi cioplitul lingurilor din lemn. „Arta fotografică” dăunează grav fotografiei.

    • In principal fotografia este un mestesug. Sunt de acord, dar exista oameni care au talentul, ca sa ridice mestesugul acesta la niveluri artistice, si ei sunt mai de graba aritsti si nu fotografi. Am citit un articol intrun magazin foto, in care scria ca multi aleg fotografia sa-si dezvolte talentul artictic, ca este foarte usor sa devii artist in fotografie, mai usor ca in alte domenii. Acesta nu e corect, deoarece si aici trebuie sa ai talent, ca si pictorii sau muzicienii……..

    • szabo zsolt andras zice:

      da, si asta e un punct de vedere. dar multe fotografii artistice stau ca dovada ca fotografia este arta. in caz contrar, putem sa afirmam de asemenea ca nici pictura sau muzica nu este arta.

    • Dorin Bofan zice:

      Multumesc mult pentru opinii. Mi-a parut tare bine sa vad atatea pareri, care mai de care mai interesante si bine fundamentate.
      ggl, ai dreptate, fotografia este in primul rand un mestesug, dar sunt si cativa mestesugari foarte iscusiti care au transformat-o in arta, in ceva care atinge sufletul si are poate mai putina valoare practica. Si pana la urma spre asta tindem multi din noi, fotografii care iau pasiunea asta minunata mai in serios si care ne mai punem si sufletul la treaba. Fotografia ca arta se sprijina indubitabil pe o tehnica desavarsita, dar exista acel ceva, acea particica din noi cu care ne punem amprenta asupra lucrarilor si care are capacitatea miraculoasa de a-i sensibiliza pe cei care le privesc, de a le transmite anumite stari si emotii. Asta trebuie sa fie unul din scopurile noastre, ca artisti aspiranti. Despre altele, fiindca mai sunt, o sa vorbesc poate intr-un articol viitor. Ma bucur mult ca am primit opiniile voastre. Au facut lucrurile mai clare pentru mine si sper ca si pentru voi.

    • Andrei zice:

      Nu ma pot abtine sa nu spun si eu ce am de spus. 🙂

      Daca fotografia ar fi mestesug, inseamna ca valoarea ei ar fi una strict utilitara: asa cum te folosesti de un surub si o piulita, asa faci si o fotografie – ‘in ziua z, ora cutare, iata ce se putea vedea din locul x’. Fotografia, deci, ar fi doar o comunicare, un simplu enunt informational.

      Dar exista o fotografie ca a lui HCB (http://www.afterimagegallery.com/bressonbehind.htm) si un alde Joel Meyerowitz (daca tin bine minte, el era in acel documentar BBC) care vorbeste despre ce vede el in aceasta fotografie: anul realizarii (1932, un an inainte de alegerea lui Hitler), scara – daramata, cercul – rupt, abisul in care cade silueta din prim-plan, prezenta amenintatoare a siluetei din planul secund, numele de pe afis, chiar si ceasul care pare a se vedea in varful acelui turn. Toate fac din ea o imagine uluitor de simbolica, fie luata in sine, fie in contextul istoric – cutremuratoare profetie a razboiului si a ororilor naziste.
      Daca aceasta fotografie ar fi fost doar utilitara, ar fi fost reprezentat doar o silueta de om intr-o curte in constructie. Nimic nu ar fi facut-o, pe ea, si nu alta, reprezentativa. Dar nu acesta este motivul pentru care a devenit celebra, si, odata cu ea, si HCB.

      Fotografia poate fi folosita exclusiv utilitar, e drept – pentru poze de buletin, pentru medicii legisti etc etc – insa nu de aia sunt expozitii si expozitii, carti peste carti, site-uri si site-uri, si, mai ales, oameni innebuniti dupa ea. Si nu pentru ca vad prin ea ceea ce vad, in mod prozaic, mereu, ci pentru ca vad nevazutul prin vazutele ei. 🙂

      Si, da, sunt de acord cu Gelu, ca intre Brancusi si un mestesugar cioplitor de porti maramuresene nu este diferenta – dar nu pentru ca Brancusi ar fi doar un mestesugar, ci pentru ca mestesugarul este, exact, in primul rand, artist.

  8. Gabriel Dicu zice:

    Daca este sau nu arta cred ca pana la urma nu conteaza, pana la urma fotografia reprezinta un act creativ si nimic mai mult si nu cred ca trebuie sa pirdem timpul cu catalogarea fotografiei sau a noastara daca suntem sau nu artisti fotografi. As prefera ca si imagine publica doar termenul de fotograf si nimic mai mult, ca amator/inceptor/profi/etc nici asta nu conteaza pentru mine; cred ca trebuie axat pe esenta actului in sine si mai putin pe „disecarea” lui in diferite forme.

    • Dorin Bofan zice:

      Gabriel, ai perfecta dreptate. Cum am mai spus, termenii folositi sunt pur simbolici. E vorba despre a tinde spre o anumita conditie, de a munci mai mult, de a face lucrurile cu mai multa pasiune, de a avea mai mult bun simt. Ai pus punctul pe i cu ultima propozitie. Multumesc mult.

  9. Dorin Bofan zice:

    ggl, ma bucur ca ai mentionat numele lui Brancusi. Cred ca el a fost in primul rand un vizionar.

  10. ggl zice:

    Lucrările lui Brâncuşi transcend meşteşugul, purtând totodată amprenta tradiţiei populare româneşti. Asta îi deosebeşte.

  11. Shaka zice:

    bravo. urmaresc cu placere blogul si pozele tale.

  12. Narnia zice:

    Cred ca fotografia ta se transforma in arta atunci cand ajungi la o anumita maturitate a fiintei tale, cand reusesti sa redai prin imaginile tale aceea parte din tine care nu se vede. Ca om, stii ca esti mai mult decat invelisul pe care-l percep cei din jur, mai mult decat cel care isi indeplineste obligatiile de zi cu zi, si vine o vreme cand simti nevoia sa eliberezi din tine acel „ceva”, acea bucatica de Dumnezeu ascunsa in tine care vrea sa se manifeste, sa se exprime. Si cu cat nevoia de eliberare mai mare, cu atat mai mari framantarile, cautarile, dorinta de a afla cine esti si de a invata, de a acumula cunostiinte, de a te pefectiona, pentru a avea toate mijloacele prin care sa redai cat mai fidel ceea ce ai de spus. Iar cand ajungi acolo, in punctul in care stii cine esti, stii ce si cum vrei sa spui, atunci cel care-ti priveste arta va fi miscat, chiar necunoscator fiind, chiar fara sa stie de ce, dar isi va simti sufletul atins de tine. Si cred ca asta este ceea ce, constient sau inconstient, isi doreste orice artist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s