Minuni la tot pasul

Salutare tuturor!

Acesta este primul meu post pe blog. Trebuie sa recunosc ca nu sunt asa de bun cu scrisul, dar totul face parte dintr-un plan maret si asta era pasul urmator. Un mic ‘salt de credinta’ pentru mine. Ideea e ca de acum incolo voi impartasi cu voi, cititorii, calatoriile in scop fotografic, tehnicile pe care le folosesc si mai toate gandurile pe care le am in legatura cu pasiunea asta minunata care usor usor mi-a schimbat viata si a ajuns sa ma defineasca.

Bun, ca sa n-o mai lungesc, o sa va povestesc in continuare de ultima tura foto pe care am facut-o impreuna cu fotograful Laurentiu Pavel si prietenul sau, Marius. Unde anume? Intr-un loc atat de salbatic, dramatic si frumos incat nici cuvintele, nici imaginile, nu se ridica la nivelul experientei traite – Muntii Fagaras. Cum poti explica trecerea unei acvile pe deasupra capului tau, vederea pentru prima data a spectrului Brocken sau somnul direct sub cerul plin de stele? E foarte greu.

Era inchis cand am ajuns acolo, dar prognoza spunea ca atmosfera se va limpezi. Asa si a fost, doar ca primul lucru care ne-a intampinat a fost roiul de muste care aproape ca nu ne lasau sa respiram. Ne-am revenit destul de repede din soc cand baietii au dat de ceva revelator: afine. Erau atat de multe si atat de bune incat aveam impresia ca am ajuns in Rai. Le-am lasat cu greu in urma. Imediat inainte de a iesi in traseul de creasta, ne-am oprit pentru cateva cadre, cand muntele s-a decis sa se arate dintre ceturi. Laur era deja extaziat si sarea de colo colo. E o adevarata inspiratie sa vezi pe cineva atat de impresionat, sa vezi cum traieste la maximum fiecare clipa.

Traseul e destul de lung pana la Cabana Podragu. Am ajuns acolo noaptea, fiindca am vrut sa prindem apusul undeva mai sus, drept pentru care cautarea de locatii pentru rasaritul de a doua zi nu a mai avut loc. De cele mai multe ori imi este destul de dificil sa realizez fotografii intr-o locatie pe care nu o cunosc absolut deloc. Abia dupa 2 sau 3 vizite ajung sa o inteleg asa cum ar trebui si daca am noroc de o lumina interesanta, atunci pot sa spun ca sunt multumit cu ceea ce am realizat. De aceea, a doua zi, la rasarit, m-am lasat la voia peisajului, sa ma duca el unde vrea si sa mi se destainuie. Asta e cealalta tehnica pe care o aplic si implica o minte si un suflet deschise, mai deschise decat de obicei. Si o gramada mare mare de noroc. 🙂 A fost una din putinele ocazii in care am putut sa vad adevaratul ‘alpen glow’, adica lumina reflectata de particulele din atmosfera care atinge creasta inainte de rasarit. Am stat singur, baietii alegand alta cale. E mai usor sa creezi atunci cand esti singur. Pe langa faptul ca te poti concentra mai bine, actul de creatie implica apelul unei zone din sufletul tau pe care nu o poti impartasi cu nimeni. E ceva unic, neinteles de ceilalti, decat foarte putin prin creatiile proprii. E un lucru mare sa poti face privitorul sa se conecteze la interpretarea proprie a unui peisaj, dar e absolut imposibil sa il faci sa se conecteze la sursa ta interioara de creatie. Voi incerca sa detaliez intr-un post viitor abera… paranteza asta.

Lasand in urma lacul si cabana, am pornit catre Moldoveanu. Nu am urcat mult, ca dintr-o data sunt atentionat ca ne aflam pe teritoriul a 2 marmote grase, evident pregatite pentru iarna. Sunt vigilente din fire, dar au fost foarte indiferente fata de noi, continuandu-si tacticos drumul printre stanci. Ce rau imi pare ca nu am reusit sa fac o poza cu ele. Ramane pe data viitoare.

Ajunsi mai sus, am facut mai multe pauze placute in soare si vant, am mai intalnit oameni de tot felul, iar dupa-amiaza am fost sus pe Vistea si pe Moldoveanu. Pe traseu insa am zabovit deasupra unei zone foarte abrupte pentru a fotografia spectrul (din) Brocken (fenomenul Gloria) si asa numitul ‘fog bow’. Un eveniment mare pentru mine, fiindca imi doream de mult timp sa experimentez asa ceva, iar curcubeul aparut deasupra spectrului a fost un bonus incantator. Chiar inainte de a ajunge pe Moldoveanu, auzeam muzica. Fiind ceata, nu mi-am dat seama exact despre ce e vorba. Era un grup cu care ne mai intalnisem pe traseu si aveau o boxa conectata la un telefon mobil. Erau melodii in genul ‘Esti fotogenica’ si din acelea cantate la tobe africane ‘Djembe’. Pacat ca nu am stat cu ei la refugiu, ar fi fost o experienta inaltatoare, sunt sigur. La intoarcere, pe Vistea, am facut multe cadre cu lumina calda a serii si cu atmosfera limpezita, dar intr-o continua miscare. Am hotarat sa ne intoarcem si ramanem undeva pe traseu, stiind ca va fi vreme buna in timpul noptii, pentru a mai castiga timp a doua zi, la intoarcere. Am fost rasplatiti si cu un apus ‘nuclear’. Tin sa ii multumesc lui Marius ca a avut multa rabdare cu noi si ca a gasit un loc ferit in care sa dormim linistiti. Ne-am intins izoprenele pe o zona dreapta a potecii, ne-am bagat in saci si am adormit cu ochii pe univers. E o senzatie minunata sa te pierzi in splendoarea cerului instelat. Intr-un fel aveam impresia ca mintea mea se oglindea in acel infinit, ca suntem parte integranta din el si ca avem un scop clar pe lumea asta – sa daruim celorlati ce avem mai bun din noi, sa cunoastem cat mai mult, sa nu ne fie frica sa o luam pe un alt drum, pentru ca in final sa fim fericiti, linistiti si fara regrete. Am impartit scopul in obiective. 🙂

Ne-am trezit cu noaptea in cap, pe ceata. Am facut rapid rucsacii si am luat-o din loc. Pe traseu, am avut parte de un moment trecator in care lumina a decis sa sparga valul de ceata care ne inconjura. In cat timp poti sa montezi camera pe trepied si sa gasesti o compozitie suficient de buna? 🙂 Am mai facut o pauza la cabana, dupa care am tot coborat. Cu dureri de genunchi si spate, am ajuns dupa 11 ore de la plecare inapoi la masina. Laur a mers cam tare pana la Brasov, doar ca sa ajung eu la timp la microbuzul spre Targu Mures. L-am prins la fix.

Toata experienta a fost de neuitat, dar lucrul care m-a impresionat cel mai mult nu a fost calatoria in sine sau peisajele, ci oamenii care m-au insotit. Mi-a facut o deosebita placere sa fiu alaturi de ei, mai ales pentru faptul ca m-au lasat sa le mananc salamul atunci cand mi s-a terminat mancarea si pentru ca au Duster. 😉

Eu sper ca v-a placut ce am scris mai sus. Puteti sa lasati un mesaj ca sa stiu ca ati trecut. Daca nu, oricum verific eu. O sa continui. Pentru toate imaginile din Fagaras click aici. Mai jos veti putea vedea si imagini din calatoria in Dolomiti, despre care o sa scriu cat de curand. Va invit cu caldura si catre situl lui Laurentiu Pavel pentru o colectie cel putin impresionanta de imagini. Check back soon! 😉

Trebuie sa mai fac o mentiune. Daca nu aveti cat de cat experienta si echipament adecvat, nu incercati sa faceti ce am facut noi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calatorii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Minuni la tot pasul

  1. thelovelyturtle zice:

    yeah! great pics man! I miss the climbing!! good luck~

  2. Cris zice:

    Nu cred ca mai are rost sa-ti spun ca-mi plac la nebunie pozele tale:).. dar are cred rost sa-ti spun ca imi plac titlurile pe care li le dai si ca m-a surprins placut postul tau. M-a facut sa zambesc faptul ca te regasesc printre randurile astea si ca m-ai facut sa mi te imaginez pierzandu-te sau regasindu-te printre stele, dormind sub cerul liber. Apropos! Am uitat sa te intreb daca ti-a tinut de cald sacul de dormit 😉 dar lasa ca imi spui maine.. Seara faina!

  3. Alex zice:

    Hehe… frumos spus! Mi-a placut ce am citit si ce am vazut. Si de data asta tin sa te felicit pentru articol si fotografii, sunt excelente… imi aduc aminte cu drag de momentele pe care le-am petrecut pe munte, in Ceahlau, in Fagaras sa nu mai zic de Retezat, loc unde te chem sa-l testam mai bine.

    Te astept!
    Bravo!
    Alex

  4. Frumoasa plimbare. Povestea si ilustratiile de exceptie.

  5. ubern00b zice:

    de poveste! restule cancan. 🙂

    p.s.: cumva un duster alb?

  6. camytzi zice:

    Eh, uite si blogul :)) Spor la scris (ca de incantat sigur ne vei incanta), si la fotografiat de asemenea. Eu personal astept cu nerabdare sa ne povestesti atat cu „penita”, cat si cu imaginile 🙂

  7. Laura Florea zice:

    Superbe fotografiile si cuvintele care le insotesc!

  8. Armin zice:

    Mie un lucru nu-mi place la pozele tale: ca nu-s facute de mine!!! Plus ca te urasc pentru excursiile care le faci, si pentru care te dedici :). Acum mai vii si cu un blog si site pentru care tre sa te felicit… si totusi sper sa ne vedem cel putin o data in Retezat la pozat, ca sa fie intre locatiile noastre.

    In speranta ca ai prins ideea din ce am scris aici, asteptam articolul cu sharpness-ul total in imaginile tale si alte tehnici, si excursii povestite.

    Bafta si mult mult noroc, ca ziceai pe undeva pe aici ca-ti trebuie… la lumina faina!

    Armin 😉

  9. Ma bucur mult ca ai pornit acest blog. Te voi urmari cu siguranta!
    Este de prisos sa iti spun cat de mult imi plac si ma incanta imaginile tale.
    Si…chiar ai talent la povestit.

  10. Cine a spus ca n-ai talent? Tocmai am fost in aceasta calatorie cu voi! Superb! Mult succes; te voi urmari in continuare.

  11. diana aghinei zice:

    Salutare!!…frumos acest prim post….la mai multe!!! de fotografii ce sa mai zic….sunt superbe…..spor in toate!!!

  12. romeo zice:

    :)salutari concurentei!

  13. Super Dorin ca ai un blog acum! Ai un lector spaniol din Elvetia de acum inainte ;-)!!
    super poze din „brocken spectre”!!

  14. chris_ti zice:

    Vreau si eu excursii , dar nu am cu cine si de cele mai multe ori renunt.
    Te invidiez ,,,

    Fotografii super , imi place cea ce faci .

  15. clawd zice:

    Ştii clişeul ăla cu „ce NU-mi place la pozele tale e că nu-s făcute de mine”? Noh, se aplică…
    La o adică, ochi (discromaţi, ce-i drept) am, cameră (D60+ doar kit deocamdată) am, calculator (ohoo…) am. Şi totuşi… lipseşte restul! Şi, cu toată „invidia” (hai să-i zicem invidie, da?) asta… nu mă pot opri din a-ţi admira capturile.
    PS. Da, ştiu, practice makes perfect! :))

  16. felicia zice:

    Fantastica zona!

    Felicitari pentrnu initiativa si pentru poze!

    Succes!

  17. Iulian zice:

    Foarte bună descriere…mai mai că te face partas la fapte…si imi place că stilul asta predomina!TE APRECIEZ!
    PS:claw nu e bine să avem invidie!fiecare e unic in felul său!găseste calea si urmeaz’o cu dragoste si curaj si te vei defini!DOAMNE AJUTA claw,dar şi tie Dorin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s