Totu-i mic si grozav. Orice firicel de iarba, orice frunzulita abia mijita poarta o farama de magie. Si noi trebuie sa fim uimiti in fata lucrurilor mici. Fiindca lucrurile mari se intampla rar pentru cei mai multi din noi. Avem nevoie de energia lumii care ne inconjoara ca sa mentinem vie frumusetea fragila ce-o purtam in noi, ca sa ne incarcam si sa fim pregatiti sa traim cum se cuvine lucrurile mari atunci cand se vor intampla. Dar pentru asta trebuie sa avem sufletele deschise si sa crestem prin uimirea noastra si prin zambetele descoperirilor. Fiindca doar asa vom atrage alte suflete mici si grozave cu care sa putem sclipi si zbura.
Da, lucrurile mici sunt de fapt mari. Si toata tristetea-i eliberata atunci cand realizez. Si chiar de bucuria-i scurta, e sincera si inaltatoare, o frantura dintr-un viitor in care-mi inchid ochii, ma las purtat de vant si zambesc cu toata linistea sufletului meu la fel de mic.
poza asta, de care m-am indragostit la prima vedere, pentru mine e ca licarul ala de speranta, cand esti in bezna si orbecai in intuneric… o clipire de lumina e mai valoroasa decat un soare!
Dorin, tu esti un om cu suflet frumos, printre extrem de putinii oameni cu suflet frumos pe care i-am intalnit pana acum…